Majoritatea dintre noi avem fraţi, dar nu mulţi avem 4 fraţi mai mari, iar cel mai mare să fi vazut cu 11 ani înaintea ta lumina zilei. Iar toţi 4 să nu fi pierdut nicio ocazie de a-ţi aminti că “tu eşti mai mică, aşa că taci şi fă ce-ţi spun eu!”
Fiind 5 fraţi (doar 3 au fost programaţi, două am venit ca bonus), mama şi tata nu prea ne vedeau la faţă, sau poate ei ne mai vedeau noaptea, când noi dormeam, dar eu nu-mi amintesc să-i fi văzut prea des, pentru că trebuia să întreţină cumva cele 5 sugătoare de bani. Aşa că am fost crescută mai mult de fraţi, vorba vine crescută, pentru că foarte des eram trimisă la plimare pe motiv că sunt prea mică.
Nu spun că nu sunt şi avantaje în a fi mezinul. Din contră, întotdeauna cel mic va fi cel mai drăguţ, cel mai simpatic şi cel mai hazliu şi, zic unii, cel mai răsfăţat – dar eu nu sunt de acord cu ei 
. Întotdeauna i se va lua apărarea celui mic pentru că “tu eşti mai mare, ar trebui să fii mai înţelegător, ea e mică şi nu stie” – vai ce mai zâmbeam pe sub mustaţă când unul din fraţi primea un răspuns ca ăsta când se ducea să mă pârască!!!
Şi nu numai de adulţi eram protejată. De exemplu, dacă cumva fratele nr.3 îmi mai prindea cate una, aşa cum mai avea obiceiul, găseam întotdeauna un apărător în fratele nr. 4, care îl ţinea pe cel care îndrăznise să atenteze la fericirea surorii lui preferate, iar eu, victorioasă mă puteam răzbuna în voie lovind unde nimeream cu pumnişorii mei de copil de câţiva anişori. Normal că după ce apărătorul meu nu mai se vedea la orizont, totul o lua de la capăt.
Am avut o copilărie frumoasă chiar dacă nu am avut întotdeauna jucăriile cele mai noi, chiar dacă unele haine îmi rămâneau moştenire de la surorile mai mari şi chiar dacă uneori poate mai tânjeam după puţin timp cu cea care m-a adus pe lume. Şi oricine afirmă că este mai bine să fii unicul copil nu ştie ce vorbeşte! Nu aş da pe nimic toate tâmpeniile şi boacănele pe care le-am făcut împreună cu fraţii mei. Poate în posturile viitoare, am să mă mai uit în desaga cu amintiri şi am să mai scot unele dintre ele şi le voi împărtăşi cu voi.
Acum mă duc să-mi fac un ceai că văd că febra asta îţi cam face de cap.
P.S. Celui care mi-a lansat provocarea, îi trimit şi eu una: Ce conţine geanta unei femei . Te ţine?
Imi amintesc de copilarie , de fratii mei , de bataile avute , de distractii , nu am fost mezina familiei dar sunt singura fata
Noi suntem 3 fete si 2 baieţi :p Întotdeauna vor rămâne amintirile.
Heh…mi-a placut cum ai scris. si eu sunt mezina. dar sunt oaia neagra ca sa zic asa. nu ca am fost rasfatata ci mai razvratita. daca as fi crescut langa big brother-ul meu poate ar fi fost diferita viata mea
În fiecare familie trebuie să existe şi o oaie neagră, monotonia nu e bună :p
Ce frumos ai scris.Eu n-am frati sau surori.That’ s not fair
)
Mersi mult şi cred că şi faptul de a fi singură la părinţi are avantajele lui
Cred ca e nemaipomenit acum cand va intalniti toata familia de sarbatori, de exemplu, sau la vreun eveniment de familie. Cu cat e mai mare familia cu atat mai diversificata petrecerea si mai palpitanta atmosfera.
Si eu sunt sora cea mica – cu noua ani – si stiu ca nu e intotdeauna bine sa fii rasfatat, iti afecteaza putin modul in care te vezi la inceput in societate si cum gestionezi reactiile celorlalti
Si avantajele au plata lor, dar nu-mi pare rau. Toti avem cate ceva de invatat, indiferent de pozitie… 
Din păcate se întâmplă destul de rar să fim chiar toţi în aceeaşi cameră, dar când se întâmplă este extraordinar.
Daniela pot sa iti dau nr parintilor mei sa ii suni si sa le zici ce mi ai raspuns hihihihihi :*
deal!
Si eu tot mezinul sunt
Din fericire mai am un frate mai mare, defapt nu prea mare 2 ani intre mine si el. El era / este “Super-Man” – ul meu” in absolut orice
Şi eu mă ţineam scai după sora mea cea mare, dar mă cam trimitea la plimbare
)
Fuma!!! De-aia
Si avea prieten si tu erai pârâcioasa 
Accept provocarea ta, o fac maine. Multumesc pentru..u know.
Chiar nu eram pârâcioasă !!!
Te cred >:D<
Eu sunt singur la parinti si chiar mi-as fi dorit un frate sau o sora mai mare, mai mica, nu conteaza. Dar m-am resemnat si cred ca de asta petrec mai mult timp printre prieteni.
Las’ că-ţi iei tu revanşa când o să-i ai pe ai tăi :p
…si eu sunt mezina!….ma recunosc in randurile tale!…am o sora mai mare care este plecata in alta tara(…acum imi este asa de dor de ea!! ..ai scris frumos, Daniela!!!!…acum vad franturi din copilarie!:)
Mă bucur că ţi-a plăcut. Când eram mici şi ne certam şi băteam, nu o puteam crede pe mama când ne spunea că atunci când vom creşte vom fi cei mai buni prieteni :p
mi-ar placea sa ma pot identifica cu ce ai scris tu. din pacate am iesit asa de a dracu’ ca mama s-a speriat si a zis sa se limiteze la mn. la inceput vroiam sa am frati, nu de alta da ca sa am si eu cu cine ma juca.
pe parcurs am realizat ca ieseam mereu in castig. prietenele mele (papusile) , nu-mi comentau, stateau cum le puneam eu si faceau ce le ziceam. nimic mai frumos! totusi, mi-ar fi placut sa am un frate sau o sora mai mare! mi-ar fi placut sa fiu mezina…
Fraţii sunt cei mai tari. Si nici nu au treaba cu papusile noastre
foarte frumos ai scris…ei, eu sunt cea mare
) cand eram mici, eu eram cea baietoasa, iar sora mea cea sensibila si dragutza si cu par carliontzat 
)…ce-i drept o mai si bateam, o mai si aparam…nu stiu stiu daca ea era mai rasfatata, dar stiu ca eu imi luam mereu bataie de la ai mei pentru ca ea ma para mai mereu 
) acum ne intelegem super, ca doua surori ce suntem 
)