Anna Karenina

Acum un an mi-am făcut o listă cu ″100 de cărți ce trebuie citite″. Cred că am citit doar 20 de cărți din lista aia și nu pentru că nu citesc – e una dintre activitățile mele preferate, doar că de fiecare dată când îmi propun să citesc ceva din cele 100, cineva îmi povestește despre nu știu ce autor minunat și mă face curioasă. Așa că zilele trecute am terminat de citit Anna Karenina de Lev Tolstoi. Cică e una dintre cărțile care trebuie citite în viață.

După ce am citit ultima pagină am rămas nedumerită. Inițial am crezut că poate am omis ceva și am reluat ultimul capitol, dar nu omisesem nimic. E un roman interesant, nu neg, doar că am fost puțin dezamăgită. Nu știu la ce mă așteptam. Poate și reclama care i s-a făcut m-au determinat să am niște așteptări prea mari.

Este un roman nuanțat filozofic în care se dezbat subiecte ca scopul și sensul vieții, relația dintre viață și moarte, viața de familie, moralitate și onoare. Am să fac un scurt rezumat pentru cei care nu au citit-o.

Anna Karenina neavând avere,  iar ambii părinți decedați a fost nevoită să se căsătorească cu un om mai mare decât ea cu 20 și ceva de ani pe care nu l-a iubit niciodată.Întâlnindu-l pe Vronski, Anna se îndrăgostește și renunță la tot devenind amanta lui.

În plan paralel, ni se povestește despre Kitty și Levin. Inițial Kitty este curtată de Vronski și cum toată lumea încuraja această legătură, ea îi refuză lui Levin cerea în căsătorie, dar după ce este părăsită de Vronski ea realizează că defapt îl iubea pe Levin. Sunt un pic cam încurcate ițele pe aici și deja cred că v-am pierdut cu atâtea nume. În orice caz, după multe frământări și experiențe care le schimbă felul de a vedea lucrurile, Levin și Kitty se căsătoresc.

Dar pentru Levin abia aici începe greul. El realizează că viața de familie nu este atât de simplă cum și-a imaginat-o la care se adaugă și frământările și dilemele asupra sensului vieții fiind la un pas de sinucidere. Aici pe mine m-a cam pierdut. Cum poți fi proaspăt căsătorit cu femeia pe care o iubești, ai un copil de câteva luni pe care ți l-ai dorit, nu ești sărac, dar tu te gândești să mori. În fine, în ultimele pagini Levin își găsește liniștea datorită unor cuvinte spune de unul dintre muncitorii lui.

Vronski și Anna trăiesc câteva luni în străinătate, apoi se întorc în Rusia la și locuiesc o perioadă la țară, dar și acolo se plictisesc și se mută la oraș. Vronski se simte îngrădit și vrea să-și demostreze că încă mai are libertate așa că iese cât mai mult în societate. Anna, ca orice femeie care și-a părăsit familia, este condamnată de aceeași societate așa că nu poate merge nicăieri deoarece nu este primită. Stând toată ziua în casă își imaginează tot felul de situații amoroase în care Vronski ar fi implicat, iar scenele de gelozie încep să fie din ce în ce mai dese și mai furtunoase.

În final, Anna se sinucide aruncându-se în fața unui tren. Vronski coplețit de durere consideră că viața sa nu mai are nici un rost și pleacă la război.

Nu pot spune cu exactitate ce anume m-a dezamăgit. Povestea, conținutul de idei, finalul sau poate doar faptul că pur și simplu mă așteptam la altceva. Poate peste câțiva ani, când voi reciti romanul – îmi place să fac asta, cred că înțelegi altfel lucrurile la o vârstă mai coaptă – voi privi altfel lucrurile.

Și pentru că atunci când citeam romanul m-a întrebat cineva care este personajul meu preferat și nu am știut ce să-i răspund, am să-i spun acum: Vronski, pentru că a știut să lupte pentru ceea ce iubea renunțând la carieră si nepăsându-i de ceea ce spuneu ceilalți.